Adrian Stoenică este un colorist rafinat. Tablourile sale realizează o adevarată fascinaţie a culorilor pastelate, într-un discurs plastic, minuţios până la caligrafierea formelor. Reflexele cromatice, cu o diafanitate ce trimite spre oniric, transmit o placută senzaţie de caldură şi încântă ochiul dând sentimentul de pace şi linişte interioară. Pictorul nu copiază, ci transpune lumea cu rafinament cromatic, apropiindu-şi-o şi sublimând-o până spre ireal.

ALEX. ŢION

Adrian Stoenică, pictor al sincerităţii şi al adevărului, vibrează ca un poet adăpat la izvorul celei mai alese şi curate sensibilităţi. Aplecat peste întrebările lumii, autorul graţioaselor Pasteluri – care aduc a primavară, a renastere, a plămădire şi încredere – stăpâneşte temeinic estetica (ştiinţă şi călăuză pe drumul opţiunilor artistice). El ştie că un artist matur trebuie să îmbine şi să pună în valoare tot ceea ce, indiferent de curente, şcoli, tendinţe, orientări etc. ... s-a dovedit a fi peren. Aşa se explică repectul pentru desen, riguros şi aplicat, compoziţie inventivă, dar şi armonioasă, culoare învăluitoare, cu purităţi şi transparenţe impresioniste “întinsă” neted şi cu delicateţe şi lumina difuză, însă vie, vibrând. Acelaşi respect şi aceeaşi superioară înţelegere o descoperim şi la capitolul realitate-artă.
        Prima realitate o constituie Peisajul. “Călător” prin aplecare poetică, contemplativ până la scufundarea în vis, dar şi riguros, “lucid” când este vorba s-aleagă şi să ierarhizeze, Adrian Stoenică ne oferă o suită de compoziţii cu totul remarcabile.
        Florile cu parfumuri şi cu petale mătăsoase sunt lucrate cu admiraţie şi devotament de îndrăgostit. Fineţea desenului, somptuozitatea compoziţiei şi puternicul simţ al culorii se armonizează in spiritul celei mai valoroase tradiţii.
        Expoziţia lui Adrian Stoenică – prin atmosfera tonică degajată din lucrări – vine să întâmpine renaşterea speranţei oamenilor în Bine, Adevăr, Dreptate şi Credinţă.

M. AUGUSTIN

Insusirea cea mai vrednica de luare-aminte a ramas, la el, capacitatea de a descoperi mereu lumea. Adrian Stoenica e la fel de tanar ca acum atatia ani. Desenul e acum mai mladios, acordurile cromatice mai armonioase, constructia compozitionala mai ferma. Dar toate laolalta au aceeasi sinceritate ca odinioara, aceeasi impotrivire fata de emfaza, de tonul declamatoriu, de decorativismul searbad. Adrian Stoenica inainteaza cu prudenta pe drumul pe care si l-a ales, pentru ca, inainte de toate, vrea sa ramana credincios sie insusi.

DAN GRIGORESCU

Daca aproape toti arhitectii care picteaza probeaza o anume suficienta a telului, Adrian Stoenica a trecut pragul pe care confratii arareori reusesc sa-l banuiasca. Ceea ce parea in manifestarile trecute doar o incantatoare pricepere are astazi prestatia unui stil. Pastelurile lui Adrian Stoenica, gratioase si sonore, anunta realizari mai complexe. Pe neobservate vom ajunge sa numaram intre creatorii autentici un autor despre care abia de vom sti de unde vine si cum a izbutit un asemenea tur de forta.

TUDOR OCTAVIAN

Adrian Stoenica se afirma, cu tot mai multa vigoare, ca un virtuos al pastelului. Picteaza mai ales imagini din natura, uneori panoramice, dar si grupuri restranse de arbori. Sunt imagini poetizate, de factura sentimentala, pe care nu le descrie, tautologic, ci sugereaza atmosfera locala, ca o stare de suflet, prin sonoritatea nuantelor oferite de spectacolul naturii. Peisagisticii sale, in care se implica afectiv, ii alatura fragezimea florilor din naturile statice. Se disting prin judicioasa organizare compozitionala, ca si prin vigoarea aproape sculpturala ce le sugereaza materialitatea.

MARIN MIHALACHE

Adrian Stoenica este o natura contemplativa care a avut insa curajul de a-si materializa aceasta disponibilitate, chiar daca aventura sa creativa a insemnat cel mai adesea un sir intreg de sacrificii si privatiuni. El isi intelege destinul artistic ca pe un continuu exercitiu confesional si se situeaza in arta sa in punctul cel mai favorabil implinirii unui dialog sensibil si intens cu universul in care traieste. Un univers pe care il percepe ca pe o imagine a sacrului, in care fiecare componenta cu aparenta materiala nu este altceva decat proiectia in concret a unui reper spiritual.
Stoenica picteaza in culori pure, vibrate de spectaculoasele constructii ale unor ceruri dominatoare, in care lumina se coaguleaza in impresionante armonii cromatice.
Precumpanitoare este latura meditatiei lirice si evlavioase. Antenele lui sensibile sondeaza universul, sorbindu-i nesatios armoniile incantatorii-semnele unor mesaje divine.
In plan strict plastic, dincolo de placuta notatie de factura impresionista a pastelurilor sale peisagistice, gasim si dovada preocuparilor pentru pictura de sevalet. Naturile statice ne indica un artist preocupat deopotriva de desen si de rigoarea constructiei plastice. Artistul atinge pragul virtuozitatii expresive in redarea formelor si a senzatiei tactile a materialitatii lor.

CORNELIU ANTIM

Adrian Stoenica apartine acelei tot mai rare stirpe artistice, pentru care misterul creatiei este proiectia mereu repetata si individualizata a actului fundamental al Facerii. Propria-i chemare artistica si-o asuma ca pe un semn de esenta divina,pe care il urmeaza cu credinta ca izbavirea tuturor incercarilor la care este supus in existenta sa trupeasca se afla in acest canon purificator al trudei sale in fata sevaletului. Intreaga sa creatie ilustreaza cu prisosinta un astfel de model de devotiune.
Este motivul pentru care pictorul se situeaza aproape in permanenta in ipostaza unei relatii confesive intens spiritualizate cu orice element al realului. Imaginile pe care ni le restituie artistul au ceva din idealitatea bucolica a reveriei paradisiace cultivata candva de romantici. Dar Stoenica evita acest cliseu printr-o foarte personala tratare a subiectului, ceea ce ii si confera aerul de pictura-concept, sintetic si sensibil elaborata a unui univers peisagistic plurimorf si infinit in varietatea starilor de spirit pe care le provoaca in privitor. El confera culorii rolul dominant in comunicarea vizuala pe care o realizeaza. Este filonul care il mana spre rezolutii plastice de o forta expresiva si emotionala evidenta. Tablourile sale, prin echilibrul si armonia acordurilor cromatice, ca si prin eleganta rafinata a compozitiei plastice, se dizolva in transparenta imateriala a unei stari launtrice simfonic potentata. Peisajul devine astfel nu numai un cadru al cordialitatii edenice prielnic resurectiilor noastre spirituale, ci chiar un "personaj", o dimensiune insufletita si insufletitoare a intregului univers ce ne inconjoara. Padurea e ca o faptura vie traversand timpuri si anotimpuri si pe ea o consacra astazi Adrian Stoenica prin intermediul pastelurilor sale,pline de sens si simtire, intr-o sui-generis Carte a Cartilor-salas deopotriva al mantuirii si inaltarii noastre.

CORNELIU ANTIM